Vinovati ai crizei financiare

04-09-2012

Într-o economie care pare să îÈ™i redobândească echilibrul, ne putem uita înapoi pentru a trage învățăminte. Cine a greÈ™it, unde È™i ce consecinÈ›e a suportat? Lista vinovaÈ›ilor pentru criza economică este imensă, dar fiecare actor a acesteia a jucat un rol crucial. Fiecare în parte a fost la fel de vinovat, iar eÈ™ecul personal a fost poate cea mai aspră pedeapsă pe care au primit-o. Cu toate acestea, cei mai mulÈ›i dintre aceÈ™tia È™i-au revenit rapid È™i au ocupat poziÈ›ii care le permiteau să facă exact acelaÈ™i lucru ca È™i înainte, doar că, uneori, într-un context restrictiv.

Alan Greenspan, fostul președinte FED

Alan Greenspan a salvat economia globală de prabuÈ™irea bursei, din 1987. A condus economia americană către stabilitate, după atacurile din septembrie 2011. A fost numit „oracol” sau „Maestrul”. A condus Rezerva Federală a Statelor Unite timp de 19 ani È™i s-a pensionat în 2006, cu puÈ›in înainte de destabilizarea economiei mondiale. Nimic din toate acestea nu pare să îl incrimineze pe Alan Greenspan în aÈ™a fel încât să intre pe lista oamenilor responsabili de marele declin. Cu toate acestea, creÈ™terea pe care Greenspan a generat-o cât timp a controlat banii Americii a fost nesustenabilă. Fostul preÈ™edinte al Fed a jucat un rol crucial în criza creditelor. Sub conducerea lui, dobânzile au scăzut alarmant de mult, iar instrumentele financiare derivate au devenit o piață uriașă, deÈ™i marii analiÈ™ti economici au atras atenÈ›ia că aceste sunt „arme financiare de distrugere în masă”. Astfel, americanii au fost încurajaÈ›i să contracteze credite pentru a-È™i cumpăra case, chiar dacă nu aveau economii, nu aveau venituri È™i nici măcar perspective pentru a obÈ›ine un loc de muncă. Aceasta situaÈ›ie s-a transformat în unealta perfectă pentru îngenunchierea economiei. În anul 2008, atunci când se investigau cauzele crizei financiare, Greenspan a recunoscut că a făcut o greÈ™eală atunci când a crezut că marile companii financiare ar putea să È™tie când să se oprească È™i care le sunt limitele.

„Am fost È™ocat de situaÈ›ia creată. De 40 de ani, poate chiar mai mult, am lucrat cu dovezi clare că sistemul pe care îl promovam funcÈ›iona excepÈ›ional de bine. Dar practica a dovedit că viziunea mea, ideologia mea, nu au funcÈ›ionat”, a declarat Greenspan la audieri.

După pensionarea de la FED, Greenspan a continuat să ofere consultanță financiară pentru Pimco, o companie pe care a reușit cu ușurință să o ridice pe culmile succesului.

Mervyn King, guvernatorul Băncii Centrale a Angliei

King a declarat în mai multe rânduri că ambiÈ›ia lui ca È™i guvernator a fost să facă băncile plicticoase. Acest lucru ar fi fost de folos, în perspectiva crizei, dar, din păcate, nu s-a È™i întâmplat. King a reacÈ›ionat foarte încet din momentul în care criza s-a instalat È™i iniÈ›ial a refuzat să îl urmeze pe Greenspan în ideea de a pompa bani în sistem. I s-a reproÈ™at atunci că ar fi trebuit să vadă că bula imobiliară a devenit instabilă È™i că ar fi trebuit să fie mai pro-activ în a o stabiliza. King a recunoscut ulterior că întreaga criză a fost rezultatul a ceea ce el a numit o greÈ™eală majoră a celor care reglementează piaÈ›a, È™i nu doar vina bancherilor lacomi.

"Am observat că întreaga sitiuaÈ›ie degenerează într-o criză, ne-am întâlnit constant la Fondul Monetar InternaÈ›ional, dar nu am făcut nimic pentru a rezolva în comun problema. Și nu cred că aceasta a fost o problemă pe care să o putem rezolva individual”, a explicat King.

Bill Clinton, fost președinte SUA

Înainte ca Bill Clinton să se urce în scaunul de preÈ™edinte, băncile erau legate de mâini atunci când venea vorba de manevre riscante din punct de vedere financiar. Existau reglementări făcute special pentru asemenea situaÈ›ii, iar actul Glass-Steagall este un exemplu. Clinton a cedat însă presiunilor făcute de bancheri È™i a suspendat acest document. În anul 2000, Clinton a semnat Commodity Futures Modernization Act, un document de modernizare a contractelor futures, care permitea folosirea unei noi clase de instrumente financiare. Acestea introduceau asigurările pentru neplată. Tot Bill Clinton a insistat ca băncile să fie mai atente la nevoile clienÈ›ilor care doreau să cumpere o locuință, chiar dacă nu erau eligibili.

George W. Bush, fost președinte SUA

PrăbuÈ™irea s-a resimÈ›it sub conducerea lui George W. Bush. Acesta nu a arătat un interes crescut pentru a opri ceea ce Clinton a început, aÈ™a că împrumuturile au continuat să fie posibile È™i pentru clienÈ›ii bancari numiÈ›i „NINJA ” - No Income No Job Applicants (trad. „AplicanÈ›i fără venit È™i fără serviciu”).

Lista continuă cu senatori care au luptat puternic pentru ridicarea reglementărilor, aÈ™a cum erau ele funcÈ›ionale până atunci, precum Phil Gramm. Acesta a fost nominalizat în topurile de specialitate drept una dintre cele mai puternice influenÈ›e înspre prăbuÈ™irea sistemului. DeÈ™i s-a retras din Senat, acesta nu a suferit pe plan profesional. Din 2002, a fost angajat al UBS AG, în calitate de vicepreÈ™edinte al diviziei de investiÈ›ii, iar din 2012 a rămas consultant al băncii, în urma pensionării. Urmează bancherii de pe Wall Street, angajaÈ›ii-cheie ai Goldmann Sachs, Standard&Poor’s, AIG Asigurări, RBS, Lehman Brothers sau Bear Sternn - sunt doar câteva nume din această vastă categorie, ce au condus la falimentul personal al firmelor È™i populaÈ›iei, făcând să dispară peste noapte miliarde de dolari.